Poezie Ardeleneasca

- Apăi, dragă Mărioară,
Am tot stat şi m-am gândit:
Io, duminică, pe sară,
Vin cu tata în peţit!


- Înainte de-a mă cere,
Musai, dragu' meu, să-ţi zic
Că nu-s fată, mi-s muiere...
Nu vreu rostu' să ţi-l stric!


S-o-ntâmplat la vremea sapei,
Noaptea, când veneam din Ştei.
Coboram pe firul apei,
Când, m-am pomenit cu trei...


M-au ajuns la Fundătură,
Şi m-au dezbrăcat pe loc,
Mi-au pus o năframa-n gură
Şi tăţi tri'şi bătură joc...


- Numa' spune-mi-i degrabă,
Că pe tăţi îi trag prin şiş!
- Păi, nu-i ştiu, Ioane dragă,
Era noapte, n-auzişi?...


O umblat şi bietu' tata,
(Şi tu ştii că el nu bea),
Ba-ntr-o crîşma, ba în alta,
Doar-doar o afla ceva...


Zile au trecut destule,
Şi nimica n-o aflat...
Da' io zic că, după... scule,
Nu-s de pe la noi din sat!