Unde merg la munte

...m-am gandit eu, acum aproximativ o luna. Mai aveam cateva zile de concediu dupa Paris si Costinesti si vroiam sa merg si la munte. Sotia a venit cu ideea aceasta, sa vizitam cateva cascade din Parcul National Cheile Nerei. Pentru aceasta, trebuia sa ne miscam destul de repede, aveam mai putin de o luna sa planificam si sa rezervam cazarea. Am gasit cazare in Bozovici foarte buna si destul de ieftina, la pensiunea Luiza. Camera era foarte curata, avea televizor Samsung LCD, apa calda si cabina moderna de dus. Pentru rezervari, sunati la numarul de pe site, dar sa o faceti din timp, deoarece pensiunea era ocupata tot timpul. Noi am avut noroc, deoarece am stat doar o zi acolo si au avut, intamplator o camera libera. Aveti poze cu camera in dreapta si mai jos.

Aici am vizitat Cascada Bigar, a carei locatie o puteti vedea pe harta, e la aproximativ 12 km de Pensiunea Luiza, pe care noi i-am facut pe jos in aproximativ 3 ore. A fost ideea sotiei, a trebuit sa ma impac cu ideea asta si sa o fac, chiar daca nu a fost cea mai buna idee ei.

Daca ajungeti in weekend, puteti sa o vedeti gratuit, altfel va costa 5 lei intrarea. Este destul de spectaculoasa, iar cocalarii nostrii au trecut si pe acolo: daca nu isi faceau poze chair langa cascada, nu puteau. Asa ca unul din ei, incaltat in papuci, s-a apropiat foarte mult si a reusit sa isi piarda unul dintre papuci in apa. La intoarcere, am avut noroc cu un autobuz care trecea pe acolo si care ne-a luat si pe noi din drum, altfel ne asteptau inca 3 ore de mers pe jos si apa de baut se cam terminase la dus.

Dupa Bozovici, am trecut pe partea cealalta a rezervatiei, in Oravita, unde am gasit cazare la Pensiunea Pajura. Aici a fost cam urat, pacat de oamenii care au fost foarte primitori si gata sa ne indeplineasca orice cerinta rezonabila. Camera a fost cam murdara, din pacate, iar cuptorul cu microunde se stricase cu putin timp inainte sa ajungem. De aici am pornit spre Lacul Ochiul Beiului si spre Cascada Beusnita. Acolo am ajuns tot pe jos, de la Podul Bei, unde am lasat masina. Am aflat mai tarziu ca puteam urca pana la Pastravarie cu masina, pe un drum neasfaltat, scutind cam 2 ore si ceva de mers pe jos.

De la Pastravarie, pe jos, cam in o ora am ajuns la lac (il puteti vedea in stanga, apa e albastra aproape de ireal, iar pestii care se vad in el sunt superbi, pare ar fi facut de cineva, nu natural, asa cum este de fapt) si apoi, dupa inca o jumatate de ora de mers pe jos am ajuns la cascada, care, din pacate era secata. Am aflat ca asa era in fiecare vara, doar primavara se poate vedea in toata splendoarea ei.

Am coborat pana la Pastravarie, unde este un mic magazin, de unde ne-am aprovizionat cu apa pentru a ajunge cu bine la masina. Aici am doua sfaturi pentru voi: nu urcati fara sa aveti apa la voi, este foarte cald si riscati sa va deshidratati repede ; al doilea este - cumparati doar apa de la Pastravarie, eu am facut proasta alegere sa imi iau si un suc acidulat, pe care l-am baut rece la coborare si am suferit toata dupa-masa de dureri de stomac si un inceput de febra cu frisoane (cand am ajuns inapoi in pensiune).
Au fost trei zile frumoase, care s-au continuat cu inca cateva zile la malul Dunarii la Orsova, dar despre asta voi povesti cu alta ocazie.