De pe strada adunate

Dimineata mergeam cu tramvaiul si, in fata mea pe scaun, stateau, in ordine, mama unui copil de 5 ani (cred), copilul, apoi un adolescent. Ultimul tragea cu sete dintr-o tigara electronica, imprastiind fum in jurul lui. Mama copilului l-a rugat pe cel mic sa isi mute locul in randul din dreapta, unde era un scaun liber. Copilul, in loc sa isi asculte mama, i-a raspuns: "da de ce? asta e locul meu, nu ma mut de aici!". Ma gandesc eu, daca de la varsta asta e rebel si nu asculta de parinti, mai tarziu cum te intelegi cu el? 

Seara, eram in autobuz si ma uitam pe fereastra la un grup de adolescenti, intre ei o frumoasa fata imbracata ca Motanul Ïncaltat din poveste, cu niste cizme pana la genunchi, freca de zor ecranul unui Galaxy Note II, sa il stearga de amprente probabil. Apoi, surpriza: il vara direct in cizma, asta desi avea o geanta marisoara pe umar si destul de eleganta. 

Va dati seama ce respect au acesti copii pentru obiecte care costa cat nu vor face ei decat, poate peste 6-7 ani, asta daca gasesc un loc bun de munca....

Acum stau sa ma gandesc, sa ma bucur ca mai tarziu nu voi avea concurenta pe piata fortelor de munca din partea lor, sau sa ma infior, caci ei imi vor asigura pensia la batranete?